Aproape ca nu mai trece zi fara noi exemple despre sovinismul unguresc. Acesta a patruns în toate domeniile vietii cetatenilor Ungariei, indiferent de vârsta sau nationalitate. Oricât ar încerca televiziunea publica sau ziarele mai moderate sa compenseze si sa analizeze la rece fenomenul extremismului unguresc, acesta este alimentat zi de zi prin diferite posturi de televiziune (mici, dar foarte urmarite), prin site-uri de internet (al caror numar creste în continuu) sau prin mesaje trimise prin posta electronica, pe care le primesti fara sa vrei.Acum 3-4 ani, politica ziarelor centrale era sa nu bage în seama fenomenele si organizatiile soviniste, iredentiste. Se credea ca daca nu li se acorda atentie, nu se scrie, nu se vorbeste despre acestea, o sa înceteze de la sine. Însa nu s-a întâmplat asa. Azi, acei putini au devenit multi, tot mai galagiosi si cu tot mai multa influenta. S-au infiltrate în toate domeniile vietii publice. Îi gasim nu numai în politica, ci si în biserici, în scoli, ba mai nou si pe strazi, înfiintându-se în capitala o firma de taxi ce poarta numele „Jobbtaxi". Nu stim daca numai unguri pot calatori cu aceste masini, sau si americani, germani sau români. Cert este însa ca pe marginile acestor taxiuri este lipita imaginea Ungariei Mari. Nu asa mica cum ne-am obisnuit sa vedem pe mai toate masinile cu numar unguresc, ci mare cât usa. Toate aceste însemne transmit ura fata de straini (mai ales fata de cei care „le-au furat" tara, adica românii, slovacii, sârbii si croatii) si orgoliul unui popor, care sufera la începutul mileniului trei de o puternica criza morala si identitara.
Integrarea în marea familie a tarilor Uniunii Europene, pentru unguri a adus numeroase complexe peste care nu pot trece, din pacate, nici generatiile mai tinere. Putini tineri unguri se folosesc de posibilitatea de a învata în strainatate, nu atât din cauza banilor cât din cauza necunoasterii limbilor straine. În anul 2010, învatamântul unguresc sufera înca de faptul ca marea majoritate a absolventilor de scoli medii vorbesc numai o singura limba: maghiara. Problema este ca limbile straine sunt slab vorbite chiar si de catre profesori. Cum sa învete atunci elevul? Cunosc profesor (si sigur nu este singurul) care preda engleza, dar în viata lui nu a pus piciorul într-o tara a carei limba oficiala este engleza. În foarte multe scoli, mai ales în orasele mai mici sau la sate, profesorii de limbi straine stiu sa vorbeasca englezeste sau frantuzeste doar un pic mai bine decât cum ar trebui sa stie elevii. Din pacate, aceasta tendinta este valabila si în scolile de nationalitate.
Ultima aberatie pe care am auzit-o zilele trecute s-a întâmplat într-o scoala generala din Jula. Profesorul de istorie (a carui orientare politica este usor s-o ghicim) le-a cerut copiilor din clasa a 8-a sa caute pe internet poezia „Nem, nem, soha!" (Nu, nu, niciodata!) de József Attila (poet maghiar, cu ascendente incerte, românesti dupa marturia sa dintr-o alta poezie sau chiar tiganesti, dupa unii cercetatori), si cei care o vor învata pe de rost vor primi nota 5. Sa se înteleaga: nota 5 la istorie, nu la maghiara! Care copil sa nu caute o poezie si sa nu vrea s-o învete pe de rost? E mult mai usor decât sa întelegi lectiile despre revolutia pasoptista sau cele doua razboaie mondiale. Poate pe vreun copil, care era sa fie picat la istorie, aceasta poezie chiar îl salveaza. Titlul acestei poezii, în vremurile horthy-ste, a fost un slogan iredentist mult îndragit. Iar poezia din 1922 a lui József Attila ne atentioneaza ca „frumosul Cluj, mândria lui Mathia, nu poate sa fie niciodata podoaba Tarii Vlahilor", precum nici Banatul nu poate sa produca niciodata pâine pentru sârbi, pentru ca „deasupra Carpatilor va sufla vânt unguresc". Daca un profesor de istorie (pentru ca cel din Jula cu siguranta nu este singurul din tara) numai prin versuri iredentiste stie sa predea copiilor istoria poporului maghiar, criza din Ungaria este mult mai adânca decât cum ne-am închipuit-o.
Sursa: Eva Iova, Romanian Global News
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu