New York, SUA/Romanian Global News /sâmbătă, 02 octombrie 2010/ - In Croatia exista o mica comunitate de istro-români, a caror limba, vlaha, este pe cale sa dispara datorita presiunii limbii croate. O lingvista de la New York este decisa sa pastreze aceasta limba veche, care seamana foarte puternic cu limba pe care o vorbim acum.
“Corespondentul nostru Richard Solash a fost uimit de deosebirea dintre limba croata si cea a vlahilor.
Asadar, limba vlahilor din muntii Ueka este o limba romanica, la fel ca si româna, dar prea putini o mai vorbesc astazi si inca si mai putini o inteleg. Potrivit istoricilor, vlahii (romanii n.r.) s-au asezat in Istria in secolul 16-lea si limba lor a luat masive influente croate, dar cum ati auzit, a ramas distincta de aceasta. Erau pastori care au venit cu oile dinspre România de astazi.
In prezent ar mai fi doar 150 de oameni care vorbesc aceasta limba in satul Vlaski, si inca citeva sute in intreaga regiune. Dar, a descoperit corespondentul nostru la New York, cea mai mare comunitate de vlahi din afara Croatiei se afla la New York, in Queens.
Zvjezdana Vrzici, care lucreaza la Universitatea din New York este de bastina din satul Vlahilor din Croatia si este hotarita sa nu lase limba stramosilor ei sa dispara.
Zvjezdana Vrzici: Vreau sa creez o arhiva digitala, o arhiva digitala regionala, cu toate materialele in aceasta limba, in care sa depozitez toate inregistrarile pe care le-am cules si eu, si altii, astfel incit sa poata fi disponibila pentru membrii comunitatii. si vreau sa aduc un unghi nou in aceasta abordare - unul nou tehnologic.
Site-ul pe internet pe care l-a creat profesoara de la Universitatea din New York anul acesta, in luna iunie, aduna laolalta inregistrari audio si video facute de experti dar si lectii de limba vlaha, un dictionar vlaho-croat, harti, informatie istorica, fotografii. Adica au fost create bazele unui corpus etno lingvistic.
Zvjezdana Vrzici: Ca lingvist, as vrea sa fac cit pot de bine aceasta documentatie. Iar prin acest proces de documentare sper sa pun bazele unei revitalizari a limbii. Dar pentru asta nu e nevoie numai de un lingvist, ai nevoie de o comunitate care sa vrea sa isi trezeasca la viata limba trecuta.
Si, profesoara de la New York a pornit in cautarea acestei comunitati. In iunie, echipa de cercetatori pe care o conduce, a organizat o serie de workshopuri in localitatea Zejane, unde se vorbeste o varianta locala a limbii vlahilor din Croatia. Si Zvjezdana Vrzici incearca sa puna bazele unui centru al mostenirii vlahe, sperand ca va obtine fondurile necesare si ar putea tine si ore de limba istro-româna. Pina acum proiectul a fost sustinut financiar de autoritatea regiunii Istria, de Ministerul Culturii din Croatia si de municipalitatile regionale.
Unii membrii ai comunitatii din Zejane au luat initiativa de pastrare a limbii lor inca inainte de proiectul profesoarei newyorkeze, si in 1997 au infiintat un ansamblu muzical, care cinta melodiile traditionale vechi ale regiunii : nici un cuvint nu este in croata!
Radio Europa Libera
Romanian Global News reaminteste ca istro-româna este unul din cele patru dialecte ale limbii romane, celelalte trei fiind daco-româna, aromâna si meglenoromâna.
Istro-românii reprezintă in prezent o comunitate de aproximativ 1.500 de persoane (după unele surse maxim 3.000) de locuitori din vestul Croaţiei. Conform cercetarilor efectuate de-a lungul timpului istroromânii provin din zona Crişanei, Maramureşului sau a Banatului, lucru care ar explica anumite particularităţi ale limbii.
În propriul dialect ei se numesc rumâri.
Cunoscuţi de localnici sub numele ciribiri şi de către filologi ca vlahii din Istria, locuitorii acestor sate sunt remarcabili pentru supravieţuirea lor lingvistică. În ultimul secol numărul acestora a scăzut de la 10.000 la doar 300, şi aceştia fiind ameninţaţi cu dispariţia.
Istroromânii sunt concentraţi în special în opt localităţi din partea croată a peninsulei Istria şi în două localităţi din partea slovenă a peninsulei. În Croaţia este vorba de satul Žejane/Jeiăni (cel mai mare dintre ele, situat la nord de Muntele Mare sau Maggiore/Učka) din plasa Mune, judeţul (županija) Primorsko-goranski, precum şi de satul Šušnjevica/Şuşneviţă sau Val d’Arsa şi cătunele Brdo/Bârda, Jesenovik/Sucodru, Nova Vas/Nosela, Kostračani/Costerceani, Letaj/Letai şi Zankovci din plasa Kršan/Crişan, judeţul (županija) Istria, iar în Slovenia este vorba de localităţile Golac şi Polijane.
Multe surse vorbesc şi despre alte localităţi din peninsula Istria, cum ar fi Dolinšćina, Draga, Dražina, Gradinje, Grobnik, Jelavići, Miheli, Trkovci, Perasi, în care există astăzi vorbitori ai dialectului istro-român. Se mai cunoaşte că acum şapte decenii existau vorbitori ai acestui dialect şi în alte sate sau cătune din peninsulă, cum ar fi: Munc, Liubici, Brig, Banascra, Mune Mare, Negri, Schilazzo, Santa Lucia, Ceravizzo, Cărbune, Cărniţa, Stara Guna, Corte Alba, Vlaşca, Vlahi, Fărăgun, Cătun, Cepici, Liţul, Runchi, Tupliţe, Cuculeani, Rumeri, Romania, Vale, Vlahobreg, Vodiţe şi altele.
Toponimia peninsulei ne demonstrează însă o prezenţă masivă a istro-românilor în evul mediu: două aşezări cu denumirea Romania, altele unsprezece cu denumirea Cătun, apoi Vlasici, Vlascova, Volosca, Vlahova, Rumeni, Spinei, Murari, Sugari, Ciobani, Ciubănici, Ierbulişte, Bolobani, Bolovani, Buzet, Sărman, Floricici.
În 1896, Teodor T. Burada publica o listă de 114 localităţi sau cătune istriote populate altădată de români şi care îşi pierduseră în secolul XIX limba maternă, dar mai păstrau un şir de caracteristici etnice româneşti.
Primul istoric care i-a descris pe istro-români a fost triestinul Manarutta, cunoscut ca Fratele Irineo della Croce. El scria în 1698 că aceştia aveau „o limbă proprie a lor similară limbii române. De aceea, ei se numesc între ei, în propria lor limbă, Rumeri” şi că locuiau până la porţile Triestului, la Opicina, Trebaciano şi Gropado. De asemenea, până în secolul XIX istro-românii mai locuiau într-un număr destul de mare şi în insulele Veglia/Krk şi Cherso/Cres din Marea Adriatică.
Românii de pe aceste insule sunt complet asimilaţi. Astăzi există o mică diasporă istro-română în oraşul italian Trieste din nordul peninsulei Istria şi o altă diasporă care nu depăşeşte 500 de persoane în SUA, concentrată la New York. Există un număr de câteva zeci de istro-români răsfiraţi în Canada, Australia şi Noua Zeelandă. Tot mai mulţi cercetători şi ziarişti români sau străini care au vizitat Istria confirmă că pe fondul dezinteresului autoritatilor romane si croate, numărul vorbitorilor de istro-română scade vertiginos şi alarmant, aceştia fiind într-un stadiu avansat de deznaţionalizare.
Sursa: Timoc Press
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu