Ministrul de finanţe şi-a părăsit în această seară biroul înconjurat de zeci de SPP-işti, care l-au scos pe ministru val- vârtej împingând în stânga şi în dreaptă ziarişti, sindicalişti, angajaţi ai ministerului. La un pas de linşaj, proaspătul ministru Gheorghe Ialomiţianu, un al podus expirat al pepinierei portocalii de la Arad (care ni-i ia dat pe şeful ANAF, Sorin Blejnar şi pe directorul adjunct al SRI, Florian Codlea) a trăit, fără să îşi dea seama, un moment istoric. Şi spun asta pentru că protestul românilor înfometaţi, pornit de poliţiştii care l-au strigat pe preşedinte pe nume în faţă la Cotroceni, va prinde în următoarele luni proporţii pe care liderii politici PD-L nu l-au anticipat. Şi asta pentru că băncile nu închid ochii, ratele şi facturile nu se plătesc singure. Şi oricâd de abil a fost preşedintele Băsescu în a-şi forma o bază de susţinători puternică, apelând la diferite tertipuri ideologice gen “Basarabia Pământ Românesc” sau “ofensiva mogulilor”, abia acum se culeg adevăratele roade ale mandatului lui Traian Băsescu.
După şase ani de regim băsescian, românii au ajuns să moară de foame. Şi niciun politruc portocaliu, niciu nesimţit guraliv, care se inspiră în mimică şi cadenţă de la Emil Boc, nu va mai putea duce lupte “din gură” cu românii. Doar labele jegoase ale gărzii pretoriene, adica a SPP-ului, îi mai poate salva pe Băsescu, Boc etc comp. Foamea, aceeaşi foame care a scos românii în stradă în 1989, va izbăvi şi va scufunda România din nou. Poate că sunt prea puţini care înţeleg sensul ultimei fraze, însă doar pentru ei am scris-o.
Şi în mijlocul acestui tumult social asemănător unui butoi de pulbere care stă să explodeze, Emil Boc dă un ultim tun românilor şi mai ales ardelenilor: asumarea răspunderii guvernamentale pe legea educaţiei, ajunsă în Senat. O lege care va consfinţi lobotomizarea definitivă şi kosovizarea ungurilor din România, care vor învăţa istoria şi geografia ţării ai cărei cetăţeni minoritari sunt, în limba maternă. Nu demult, în timpul alianţei de guvernare PDL-PSD (aţi uitat deja că a existat una în 2008), Emil Boc se lupta cu îndârjire pentru aducerea UDMR la guvernare, cu toate că majoritatea în parlament era mai mult decât suficientă. Şi acum, trecânt în mod abrupt peste procesul legal de promulgare a unei legi din Parlament, Emil Boc face singurul lucru pentru care a fost racolat şi plătit: să trădeze. Micuţul moţ din Răchiţele a fost educat şi probabil racolat de dascălul său comunist, Teofil Purcel “Răchiţeanu”, cel care la doar câţiva anişori scuipa pe cadavrul luptătorului anticomunist Teodor Şuşman pentru ca în anul 2010, la deshumarea eroului, să scuipe din nou. Apoi, pe vremea când a ajuns primar în Cluj-Napoca, după un stagiu abrupt de parlamentar (în 2000 e plantat la şefia PD Cluj şi în acelaşi an ajunge deputat),Emil Boc şi colegii săi de partid, Daniel Buda şi Adrian Gurzău, au fost cei care au mediat infuzia de bani în campania de prezidenţiale a lui Traian Băsescu. Dintr-un influent om de afaceri local, apropiat de trustul de presă şantajist Gazeta şi care şi-a permis să construiască Polus Center pe terenul furat de la Agronomie, Arpad Paszkany a devenit chiar mediatorul unei relaţii bolnave. Pe de o parte, avem banii veniţi pe filiera UDMR – Soros – Trigranit Rotschchild – BERD – AIG, pe de altă parte îl avem pe Traian Băsescu. Şi fluxul de bani de la primii către al doilea, ajuns (din nou) preşedinte, s-a materializat printr-un “ţinut secuiesc” care există “de facto” (citiţi doar sutele de ştiri din “secuime” de pe NapocaNews pentru a concluziona ca autorităţile statului nu mai există în faţa celor locale, ungureşti), în posturi de miniştri, directori de deconcentrate şi companii de stat, printr-un servicii de informaţii care acţionează împotriva propriului popor şi acum, printr-o lege a educaţiei care atentează la siguranţa naţională şi îşi bate joc de sutele de ani de lupte pentru emancipare ale românilor transilvăneni.
Este oarecum tern să intrăm în detalii în legătură cu motivele pentru care această lege este un dezastruoasă pentru România. Însă dacă ea va fi asumată de Guvern, nu cred că mai are sens să aşteptăm o convocarea a CSAT pentru a delibera şi a stabili că Emil Boc şi Traian Băsescu sunt două pericole pentru România. De altfel, istoria a arătat că nu îţi trebuie întotdeauna o ştampilă şi o aprobare pentru a dovedi că ai dreptate, la fel cum nu ai nevoie de un certificat de naştere pentru a dovedi că te-ai născut. Lucrurile nu mai stau în vârful degetelor combinatorilor de meserie, SPP-iştilor şi securiştilor angrenaţi de Băsescu în hora dezinformărilor şi a manipulărilor. Ironia ne-a arătat astăzi un simpozion simandicos la Ateneu, cu agentul SIE Baconschi lansându-şi platforma creştin democrată peste cadavrele legionarilor şi anticomuniştilor care şi-au dat viaţa pentru o idee asemănătoare, dar au fost pur şi simplu şterşi din cărţile de istorie. Un simpozion ironic, pentru că între timp, salariaţii de la finanţe îl blocaseră pe ministru în propriul birou, arătându-şi camerelor video fluturaşii cu salarii aberant de mici. Şi asta pentru că, în ignoranţa lor, politicienii români au deschis singuri o cutie a pandorei. S-a trecut pragul de la platforme, idei, moguli, dezbateri, declaraţii, anticomunism de doi lei, social democraţie de un ban, la foame. Foame care îţi ia minţile, care te face să pui mâna pe lopată, cu spunea Radu Gyr. Şi când tocmai poliţiştii au fost cei care s-au solidarizat primii cu acest protest, când judecătorii îl urâsc de moarte pe Băsescu şi ai lui, mă întreb doar: cine o să-i apere? Şi în ce limbă vom scrie epitaful trădătorilor de ţară?
George Bara
Sursa:
http://www.napocanews.ro/2010/10/in-ce-limba-vom-scrie-epitaful-tradatorilor-de-tara.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu