. „Vezi că trebuie să vină un domn de la TVR, îl laşi să intre la mine!", îi spune gardianului de la intrare, după cum aveam să aflu câteva minute mai târziu, când l-am văzut pe „domnul de la TVR" croindu-şi cu tupeu cărare către Birou printre oamenii care stăteau la coadă. Nu cedez, deschid uşa şi încerc din nou să o înduplec pe funcţionară - „Eu eram la rând. Nu vreţi să-mi luaţi mie dosarul?"/ „Domnul e de la presă şi nu stă mult, lasă doar câteva acte" - şi mi se trânteşte din nou uşa în nas. După 15 minute sunt lăsat, în sfârşit, să pătrund în Birou, unde sunt luat în primire de colega funcţionarei blonde.
Scot documentele pe masă: „Aici aveţi actul de proprietate al casei, cererea de reziliere a contractului, scrisă de dezvoltator...". Nu reuşesc să captez atenţia funcţionarei decât jumătate de minut, moment în care uşa Biroului se deschide din nou şi intră un individ cu burtă şi început de chelie, însoţit de un bărbat cu cămaşă şi ochelari de soare, care ţine un dosar în mână. „Te rog să te uiţi pe documentele domnului", îi spune burtosul funcţionarei, ignorându-mi prezenţa. Deduc că individul este un soi de şef, pentru că femeia mă abandonează imediat şi se apucă să studieze documentele „domnului". Stau şi mă uit pe pereţi vreo 15-20 de minute, timp în care funcţionara caută ceva în calculator, completează acte, intră şi iese de mai multe ori pe uşă. „Mai sunt vreo patru-cinci persoane afară", i se confesează la un moment dat colegei blonde, pe care - când aude „grozăvia" - o apucă brusc isteriile şi începe să-şi trântească dosarele de masă: „Eu nu mai stau şi azi după program (ora 14), nu mă interesează, trebuia să nu-i lase să se aşeze la rând!".
Deşi pare desprinsă dintr-un film despre „Epoca de Aur", povestea de mai sus este cât se poate de actuală şi, culmea, nu s-a întâmplat într-o instituţie de stat, ci într-o companie privată. A avut loc vinerea trecută, când eram într-un centru de relaţii cu clienţii al companiei de distribuţie a electricităţii din Bucureşti, unde ajunsesem cu scopul de a transfera un contract pentru un apartament, de pe numele fostului proprietar pe numele meu. Să fim înţeleşi, operaţiunea pe care trebuie să o facă angajaţii din Birou nu este gratis, am plătit pentru efortul angajaţilor o taxă de 50 de lei.
Un alt exemplu. Aţi fost vreodată la sediul fostului Distrigaz pentru a încheia un contract pentru furnizare de gaze? Zilnic, zeci de oameni stau la coadă ore întregi - eu mi-am pierdut o jumătate de zi - să completeze un teanc de formulare pe care le împart nişte funcţionare acrite care trec din când în când prin sală şi pe care trebuie să le recunoşti în mulţime, să le ieşi în întâmpinare, să le explici rapid problema, pentru că altfel rişti să-ţi pierzi timpul de pomană.
Exemplele de mai sus nu sunt excepţii. Probabil că fiecare dintre noi poate completa lista mizeriilor pe care trebuie să le suportăm de la prestatorii de servicii, fie că vorbim despre furnizori de utilităţi, bănci, operatori de cablu TV etc., fie că sunt companii private sau instituţii publice. Problema nu este dacă angajaţii cu care intrăm în contact lucrează pentru o companie privată sau pentru stat. Problema este că, în 2010, funcţionarul român nu a reuşit încă să iasă din perioada feudală. Pentru el, noi nu suntem clienţi care plătesc - uneori chiar scump - pentru serviciul pe care-l cer, ci mai degrabă iobagi care vin să-i ceară o favoare. Biroul este conacul lui, în care are dreptul să facă ce vrea pentru că nu trebuie să dea socoteală nimănui.
Dacă pretinzi respect, rişti să devii ridicol în societatea românească. Parţial îndreptăţit, dacă ar fi să ne uităm la exemplele din vârf, la miniştri, parlamentari sau primari care de 20 de ani ne tratează de parcă noi am trăi pe banii lor, şi nu invers. Respectul pentru ceilalţi este însă o dovadă de civilizaţie. Atâta vreme cât nu realizăm acest lucru vom continua să trăim în feudalism. Asta, chiar dacă avem acasă electricitate, apă curentă şi antenă-satelit.
Sursa: http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/iobagii-de-la-usa-biroului-190348.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu