Istoria Românilor, umilită la Sfântu-Gheorghe!

autor: Doru Decebal Feldiorean

Piaţa „Mihai Viteazul”, din centrul municipiului reşedinţă al judeţului Covasna, se afl ă în continuare în paragină, dezastrul dominând scuarul de la un capăt la celălalt

I-au găsit, într-un fi nal, fel şi fel de întrebuinţări. O parte au transformat- o în parcare auto. O alta, cea mai mare, e şantier în lucru. O alta ar fi bună deja, dacă n-ar fi toamnă târzie, de destinaţie pentru picnicuri, că pe-acolo e iarbă mai multă decât ciment ori marmura de-odinioară. Ar merge chiar şi ca adăpost pentru prietenii oamenilor, devreme ce câţiva câini vagabonzi au pus stăpânire pe spaţiul cu pricina. E vorba de un scuar ultracentral, de Piaţa „Mihai Viteazul” din municipiul Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna.

Aflată în paragină de două decenii, Piaţa „Mihai Viteazul” este la ora actuală într-o stare deplorabilă, catastrofa, haosul, dezastrul cuprinzând-o de la un capăt la altul. Ei bine, acesta este locul-simbol în care, de la lovitura de stat din decembrie 1989 încoace, românii covăsneni, şi nu numai, aniversează, an de an, Ziua Naţională a României. O batjocură. De ce? E simplu. Pentru că un grup de minoritari maghiari tupeişti, grupaţi sub umbrela separatistă numită UDMR, dispreţuiesc, în inima Ţării, tot ceea ce este simbol românesc, călcând, în acelaşi timp, în picioare Constituţia şi legile României. Fără nicio jenă şi oprelişte, pentru că s-au învăţat cu şmecheria, au văzut că le merge. Ei tot o comit, zi de zi, şi nimeni, dar nimeni, nu îi trage la răspundere. Nici DNA-ul, nici Parchetul, nici mama Parchetului din România, pentru că ei sunt mai presus de lege. Iar despre politicienii români, ce să mai vorbim? Aceştia îi iau la sân, guvernează cu ei. La harţă nu se încaieră cu separatiştii decât când se află în opoziţie, dar şi atunci steril, fără nicio noimă, motiv pentru care nici nu-i mai bagă nimeni în seamă. Aproape toţi au guvernat cu UDMR-ul, şi vor mai guverna încă, iar separatiştilor asta le place, de-aia nu pleacă ei de la ciolan. Bani, mulţi bani, româneşti, şi privilegii au. Cu duiumul şi, între timp, cu trecerea anilor, lucrează meseriaş la ciopârţirea Statului Naţional Unitar Român.
Revenind la Piaţa „Mihai Viteazul”, trebuie spus că aceasta a avut alocate fonduri pentru reabilitare deja de mai multe ori, şi nimic nu s-a făcut. Pardon! Ba s-a făcut, că a fost adusă exact în starea în care au dorit udemeriştii. Faceţi un exerciţiu al minţii şi imaginaţi-vă cum ar fi arătat această piaţă, după 20 de ani, dacă în centrul ei s-ar fi afl at statuia lui Petofi Sandor…! Ei bine, şi atunci despre ce vorbim? Despre o ţară tristă, în care toţi parveniţii acestor vremi au ajuns să-l insulte pe român la el acasă, dând mâna cu adepţii separatismului pe criterii etnice şi enclavizând, implicit, un bun teritoriu românesc din centrul României. Nu-i bai, că Dumnezeu nu culcă-te, şi mare va fi bătaia Lui!!

Integral in Condeiul ardelean