Roncea: Patapievici: “Republica Moldova, o zona în care, ca urmare a frământărilor istoriei, AU FOST români”. Patapievicii: “comunism si ponegrirea pu

Angajatul lui Sorin Ovidiu Vintu, ca director la “Idei in Dialog”, si al statului roman, ca presedinte al ICR, Horia Roman Patapievici, a acordat un interviu – fluviu trustului lui Adrian Sirbu, reprodus apoi integral de portalul Realitatea-Catavencu. Evident, din bilantul sau lipseste cu desavarsire discutarea angajarii de catre ICR a informatorilor Securitatii Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi, care mai e si doctor inchipuit, pentru a reprezenta Romania in Germania, eveniment care a declansat o reactie viguroasa din partea actualei laureate Nobel, Herta Muller. In schimb se bate moneda pe amaratul de “ponei roz”, o poveste creata si inflamata artificial de Andrei Badin – un servitor al lui Vladimir Tismaneanu si Dan Voiculescu, in egala masura -, ca operatiune speciala pentru a acoperi si deturna scandalul international declansat de Herta Muller. Dincolo de toate auto-gratularile legate de suferintele sale ca presedinte al ICR, am retinut urmatoarea fraza, care reflecta, cred eu, adevaratul crez al fiului si nepotului bolsevicilor Dionis Patapievici si, respectiv, Leonid Patapievici, despre romani si teritoriile strabune romanesti:

“În privinţă Republicii Moldova, situaţia s-a schimbat, ca urmare a ultimelor alegeri şi sperăm să se întâmple ceva în 2010. Azi dimineaţă am vorbit cu vice-ministrul Culturii din Republica Moldova, care m-a asigurat de sprijinul Ministerului Culturii în Guvernul Republicii Moldova pentru urgentarea deschiderii unui institut cultural român la Chişinău. Noi deja avem o prezenţa în Republica Moldova, prin cele şapte publicaţii pe care le susţinem şi prin acţiunile pe care Direcţia Română din afară ţării, care e condusă de Ion Mircea din cadru ICR, le desfăşoară în toate zonele în care, ca urmare a frământărilor istoriei, au fost români şi avem un interes pentru conservarea identităţilor culturale româneşti.”

No comment

Extras din Autobiografia tovarasului Patapievici Dionis:

“Subsemnatul Patapievici Dionis, salariat la Banca de Stat, Directia Operatiuni Banesti, domiciliat in Bucuresti, raionul Tudor Vladimirescu, str. Caimatei 14, arat urmatoarele:

1.(…) Urmare schimbarilor teritoriale ce au avut loc in aceasta perioada (22 iunie 1940) am avut posibilitatea sa ma inscriu la Universitatea de Stat din Cernauti (URSS) la facultatea de fizica si matematici. Pentru rezultatele bune obtinute la invatatura si pe taramul activitatii obstesti, am obtinut bursa de merit. Dupa absolvirea primului an de facultate, razboiul si ocupatia hitlerista-antonesciana au intrerupt mersul normal al vietii. Suspectat si persecutat de organele statului fascist (roman – nota mea) pentru comportarea avuta sub regimul sovietic, lipsit de vreo perspectiva si amenintat cu mobilizarea si trimiterea pe frontul antisovietic, in toamna anului 1941 am parasit regiunile natale pentru a ama refugia in Polonia.(…)

Din aprilie 1945 am putut din nou sa traiesc in conditii umane. La Viena am activat ca transalator pe langa Comandamentul militar sovietic, apoi pe langa Politia Zonei Sovietice, in arondismentul I. (…) Imediat dupa eliberarea Vienei de Armata Rosie m-am inscris la Academia superioara de Comert Mondial. In timpul sederii mele la Viena am activat in randul Partidului Comunist Austriac. In anul 1946 am fost primit ca membru in Partidul Comunist (carnet nr. 201729 din 2 oct. 1946). (…)

2. Ca dovezi pentru cele aratate in autobiografie voi mentiona unele documente, existente asupra mea si persoane. (..) Pentru perioada 1940/1941 cand am studiat in URSS (adica in Romania ocupata de sovietici, in teritoriile unde, “ca urmare a frământărilor istoriei, au fost români” – nota mea): carnet de student. (…) In ceea ce priveste activitatea democratica posed legitinmatia de membru in Partidul Comunist Austriac nr. 201729/1946 (predat la CC al PMR) si carnet de membru in K.d.G.H. – Comitetul studentilor oprimati de nazism (nr. A 2056); in Asociatia de strangerea legaturilor de prietenie cu URSS (nr. 62508), etc. (…)

TRAIASCA LUPTA PENTRU PACE

Bucuresti, 16 oct. 1960″

“Subsemnatul Patapievici Dionis, salariat la Banca de Stat, Directia Operatiuni Banesti, domiciliat in Bucuresti, raionul Tudor Vladimirescu, str. Caimatei 14, arat urmatoarele:

1.(…) Urmare schimbarilor teritoriale ce au avut loc in aceasta perioada (22 iunie 1940) am avut posibilitatea sa ma inscriu la Universitatea de Stat din Cernauti (URSS) la facultatea de fizica si matematici. Pentru rezultatele bune obtinute la invatatura si pe taramul activitatii obstesti, am obtinut bursa de merit. Dupa absolvirea primului an de facultate, razboiul si ocupatia hitlerista-antonesciana au intrerupt mersul normal al vietii. Suspectat si persecutat de organele statului fascist pentru comportarea avuta sub regimul sovietic, lipsit de vreo perspectiva si amenintat cu mobilizarea si trimiterea pe frontul antisovietic, in toamna anului 1941 am parasit regiunile natale pentru a ama refugia in Polonia.(…)

Din aprilie 1945 am putut din nou sa traiesc in conditii umane. La Viena am activat ca transalator pe langa Comandamentul militar sovietic, apoi pe langa Politia Zonei Sovietice, in arondismentul I. (…) Imediat dupa eliberarea Vienei de Armata Rosie m-am inscris la Academia superioara de Comert Mondial. In timpul sederii mele la Viena am activat in randul Partidului Comunist Austriac. In anul 1946 am fost primit ca membru in Partidul Comunist (carnet nr. 201729 din 2 oct. 1946). (…)

2. Ca dovezi pentru cele aratate in autobiografie voi mentiona unele documente, existente asupra mea si persoane. (..) Pentru perioada 1940/1941 cand am studiat in URSS: carnet de student. (…) In ceea ce priveste activitatea democratica posed legitinmatia de membru in Partidul Comunist Austriac nr. 201729/1946 (predat la CC al PMR) si carnet de membru in K.d.G.H. – Comitetul studentilor oprimati de nazism (nr. A 2056); in Asociatia de strangerea legaturilor de prietenie cu URSS (nr. 62508), etc. (…)

TRAIASCA LUPTA PENTRU PACE

Bucuresti, 16 oct. 1960″

COMPLETARI:

“In legatura cu comportarea mea din perioada 1936-1940 si conceptiilor pe care le aveam atunci arat ca in clasa a VI-a de liceu (1937/1938) am avut discutii in contradictoriu cu profesorul meu de limba germana, Popescu, discutii care s-au terminat cu aprecierea dansului ca “am conceptii bolsevice” si ca locul meu ar fi “dincolo de Nistru”.”

“Plecarea din tara a fost determinata de atmosfera de teroare dezlantuita de autoritatile de ocupatie din Bucovina de Nord, impotriva tuturor acelora care au colaborat cu regimul sovietic si de atitudine negativa fata de razboiul antisovietic la care nu vroiam sa ma las mobilizat. De aceia am plecat din Cernauti inapoi la Stanceni, iar de aici la Horodenca, o localitate apropiat de Stanceni, pe teritoriul URSS (fosta Galitie Poloneza, intrata in componenta Statului Sovietic inca in anul 1939).”

“In cele cateva saptamani de ocupatie, Cernautiul devenise de nerecunoscut. (…) Ulterior, am fost chemat printr-un politist la Siguranta. Acolo se stia ca ma fost student sub regimul sovietic. Am fost invinut de ponegrirea patriei.”

“Imediat dupa retragerea trupelor sovietice din Bucovina de Nord, a inceput o campanie de prigoana impotriva tuturor functionarilor de stat care nu s-au refugiat in Regat in iunie 1940 ci au continuat sa-si exercite meseria si sub regimul sovietic. In cadrul acestei campanii cu caracter general, tatal meu, Patapievici Leonid, care era invatator din anul 1923 la Stancesti si a functionat ca invatator si sub regimul sovietic, in aceeasi localitate, a fost ridicat in ultimile zile ale lunii iulie sau in primele zile ale lunii august. Impreuna cu dansul a fost ridicat din Stancesti inca un invatator, tov. Crestofovici. Amandoi au fost dusi sub escorta, de jandarmi, la Cernauti, unde au fost tinuti la inchisoare timp de cateva saptamani.

Continuare: http://www.roncea.ro/2010/02/26/neintelesul-patapievici-republica-moldova-o-zona-in-care-ca-urmare-a-framantarilor-istoriei-au-fost-romani-patapievici-sr-despre-atmosfera-de-teroare-dezlantuita-de-autoritatile-de-ocupatie/#more-4849